crescendo (cuv. it. [creʃendo] „crescând”), indicație de nuanță prin care se cere o creștere gradată a intensității (2) sunetelor. Vocile (1), instr. cu coarde și arcuș și cele de suflat pot realiza c. pe același sunet. Utilizat rar în muzica sec. 17, c. devine, prin școala de la Mannheim* și prin N. Jomelli, unul din importantele mijloace de sporire a expresiei muzicale. C. pe durate lungi este caracteristic în muzica lui Rossini și excelează în Bolero-ul de Ravel. Abrev.: cresc.; ant.: decrescendo.