crep² sn [At: ALECSANDRI, P. III, 88 / Pl: ~uri / E: fr crêpe] 1-2 (Văl din) țesătură subțire, fină, ondulată, din fire de mătase sau lână suprarăsucite Si: (înv) zăbranic. 3 Bucată de crep (2) negru, purtată la pălărie, la braț sau la rever în semn de doliu. 4 (Îc) ~-satin Țesătură cu una dintre fețe mată, iar cealaltă lucioasă.