13 definiții pentru creanță
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de the_catalin
- acțiuni
creanță sf [At: GHICA, S. 548 / P: cre-an~ / Pl: ~țe / E: fr créance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează. 2 Drept al creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3-4 (Ccr) Titlu care certifică o creanță (1-2) Si: creditivă (2-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datorează (v. datorie); (concretizat) titlu care stabilește acest drept. Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. – Pronunțat: cre-an-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREANȚĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREANȚĂ s. f. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor. (< fr. créance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CREANȚĂ ~e f. 1) Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligații. 2) Act care certifică acest drept. [G.-D. creanței; Sil. cre-an-] /<fr. créance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
creanță f. dreptul de a cere plata unei sume de bani (= fr. créance).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*creánță (ea 2 silabe) f., pl. e (fr. créance, din credance, d. croire, a crede. V. credit). Hîrtie prin care se arată că cel ce a iscălit-o e dator altuĭa (poliță). V. chitanță, adeverință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
creanță (desp. cre-an-) s. f., g.-d. art. creanței; pl. creanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
creanță (cre-an-) s. f., g.-d. art. creanței; pl. creanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
creanță s. f. (sil. cre-an-), g.-d. art. creanței; pl. creanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
creanță (e-a)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
creanță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: cre-an-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
creanță, creanțesubstantiv feminin
- 1. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Act care stabilește acest drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. DLRLC
-
-
etimologie:
- créance DEX '09 DEX '98 DN