Definiția cu ID-ul 913865:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datorează (v. datorie); (concretizat) titlu care stabilește acest drept. Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. – Pronunțat: cre-an-.