CRAMĂ, crame, s. f. Clădirea de la vie, de obicei cu o singură încăpere, în care se fac operațiile de preparare a vinului, se păstrează uneltele vierului și se depozitează produsele viei. Va fi o toamnă grasă... Și butii pîntecoase s-or grămădi la cramă, Și cîntece voioase vor crește din norod. DEȘLIU, G. 49. Ușa mare de la cramă Este scoasă din țîțîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două săptămîni. D. BOTEZ, F. S. 90. Mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10. D-aș mai trăi pîn’ la toamnă... Să mă plimb din cramă-n cramă... Să beau must de poamă coarnă. TEODORESCU, P. P. 332.