covérgă f., pl. ĭ (cp. cu covrag și scoveargă). Sud. Spetează de coviltir orĭ de umbrelă. Băț curb (scovîrdat) în care se pune mosoru cu borangic și se fixează’n brîŭ. Coviltir, acoperemînt de căruță: rînduise mîncarea la caĭ, îșĭ așezase saciĭ supt covergă și intrase în han (Panf. VR. 1922, 6, 286). Olt. (covercă). Colibă la deal și șes, numit cătun la baltă și colibă la munte (BSG. 1921, 122). V. cobîrnă.