cotumbă sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~be / E: ns cf cutubă, cotrâmbă] (Reg) 1 Lemn strâmb care servește ca unealtă Si: cujbă, crăcană. 2 Piesă cu care se unesc cele două lemne care formează pirostria. 3 Lemne legate între ele în formă de unghi Si: (reg) capră, cobilă, crăcană, iapă, traglă, trăgător,