cotumbă sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~be / E: ns cf cutubă, cotrâmbă] (Reg) 1 Lemn strâmb care servește ca unealtă Si: cujbă, crăcană. 2 Piesă cu care se unesc cele două lemne care formează pirostria. 3 Lemne legate între ele în formă de unghi Si: (reg) capră, cobilă, crăcană, iapă, traglă, trăgător,

COTUMBĂ s. v. cobilă.

cotumbă s. v. COBILĂ.

cotumbă, cotumbe, s.f. (reg.) 1. lemn care servește ca pirostrie; cujbă, crăcană. 2. gânjul care leagă cele două brațe ce alcătuiesc pirostria. 3. cele două lemne și gânjul care le leagă de la pirostrie formează un unghi; capră, cobilă, crăcăni, iapă, traglă, trăgător.