cotarcă, cotărci, s.f. – 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar 1980: 17). Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb., magh. kotarka.