cota, cot, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A căuta: „Că tot amu coa’ să-și aline durerea…” (Papahagi, 1925: 127). 2. A trata un bolnav pe cale empirică; a descânta. 3. (refl.) A se uita, a se privi (în oglindă): „Mură coaptă-s ochii tăi, / Vino să mă cot în ei” (Bilțiu, 1996: 293). – Var. a lui căuta (< lat. *cautare, DLRM, DEX, MDA).