cosmodrom s. n. (astr.) Teren special amenajat pentru aterizarea și decolarea navelor cosmice ◊ „Iuri Gagarin lângă pătuțul fetiței sale. Și de aici, din camera copiilor, direct la cosmodrom.” T.N. 30/61 p. 31. ◊ „[...] alocarea de resurse pentru construirea unui cosmodrom.” Sc. 3 VI 79 p. 6; v. și 11 IV 79 p. 6 (din rus. kosmodrom, fr., engl. cosmodrome; DMN 1961, BD 1970; Fl. Dimitrescu în LR 2/1962 p. 135 și LR 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 114, FC I 141, 150, 284, Graur C. 21; DEX, DN3)