Definiția cu ID-ul 1314794:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coroti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă corotesc, 3 sg. se corotește, imperf. 1 sg. mă coroteam; conj. prez. 1 sg. să mă corotesc, 3 să se corotească; imper. 2 sg. afirm. corotește-te; ger. corotindu-mă