CORÓNA s. f. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÓNA s.f. Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. [< it. corona, fr. couronne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÓNA s. f. 1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. 2. formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze. (< lat. corona, fr. couronne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coróna (electr.) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corónă (est) și coroánă (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. koróna. V. cunúnă). Cunună. Ornament de metal care se pune în cap ca semn al suveranitățiĭ: coronă imperială, regală, domnească, ducală (V. diademă, mitră). Fig. A perde [!] corona, a perde domnia. Corona martirĭuluĭ, aureola de mártir. Mesagiu coroaneĭ, mesagiu suveranuluĭ către senat și cameră. Coroana Româniiĭ, o decorațiune românească cu treĭ clase înființată la 1881. O monetă [!] engleză (5 fr. 75 b. antebelicĭ). O foastă [!] monetă austro-ungurească (1 fr. și 4 b.). Mold. Șodron [!] (fr. marelle), un joc copilăresc care consistă dintr´o figură trasă pe pămînt și împărțită în maĭ multe despărțiturĭ pin [!] care băĭețiĭ, stînd într´un picĭor, mișcă o bucățică de peatră [!] (madă) izbind-o cu vîrfu picĭoruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink