CORNIST, -Ă, corniști, -ste, s. m. și f. 1. Gornist, trompet. Toader cornistul își puse la gură cornul și începu, cu glas repezit, adunarea majurilor. CAMILAR, N. I 404. Dimineața, la cinci ceasuri, corniștii cîntau zorile și toată lumea se pregătea în pripă. SADOVEANU, O. VI 273. Și-acum dă-mi mîna! A sunai Cornistul de plecare, Du Oltului din partea mea O caldă salutare. COȘBUC, P. I 79. 2. Persoană care cîntă din corn.