corfă, corfe, s.f. – (reg.) 1. Element de construcție a cuptorului arhaic; coș pentru evacuarea fumului, mai larg la partea inferioară și mai strâmt la partea superioară; pornește de deasupra vetrei, trece peste cuptor și conduce fumul în tindă (Stoica, Pop, 1984: 80). 2. Coviltir; herneu, arnău (ALRRM, 1971: 346). – Din germ. Korf „coș, paner” (DEX, MDA), prin interm. săs. korf (Borcea, cf. DER; Șăineanu).