corcie, corcii, s.f. – (reg.) 1. Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas, 1994; Rohia). 2. Targă. – Din sl. kruči (Miklosich, cf. DER), cf. magh. korcsolya „plan înclinat, patină” (Scriban; Galdi, cf. DER), ucr. korčuhy „sanie” (DER).