COPT², COAPTĂ, copți, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus (fară apă sau alt lichid) acțiunii indirecte a focului pentru a putea fi mâncat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. ◊ Expr. Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. – Lat. coctus.

COPT³, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților³ (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți³ (1) ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. – Din fr. copte.

COPT¹, copturi, s. n. Faptul de a (se) coace. ◊ Expr. A da în copt = a începe să se coacă, a se pârgui. – V. coace.

copt³, coptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pți, ~e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Egiptului, după creștinare. 3 sf Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparține copților (1). 5 a Care se referă la copți (1). 6 a Care este specific copților (1).

copt¹ sn [At: PANN, P. V. II, 106 / Pl: ~uri / E: coace] 1 Coacere. 2 Timp când se coc fructele sau grânele. 3 (Îe) A da în (sau spre) ~ sau în vremea ~ului A începe să se coacă Si: a se pârgui. 4 (Fig; d. o rană, bubă etc.; îae) A face puroi.

copt², coaptă a [At: MARDARIE, L. 4458 / Pl: ~pți, coapte / E: ml coctus] 1 (D. alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. 2 (Fam; îlav) ~necopt Cu orice preț Si: neapărat, necondiționat. 3 (Rar; d. materii argiloase) Ars în cuptor. 4 (D. lemn) Înnegrit. 5 (D. fructe, plante) Ajuns la deplină maturitate sub acțiunea luminii, a soarelui, a ploii etc. 6 (Mai ales d. fructe) Bun de mâncat. 7 (Îe) A se uita la cineva ca la un cireș ~ A avea o mare admirație pentru cineva. 8 (Îe) Pică de copt Excesiv de copt. 9 (Fig; îae) Care întrece măsura obișnuită Si: culmea, formidabil. 10 (Rar; d. gândaci) Ajuns la stadiul dezvoltării complete. 11 (Fig; d. om, vârsta, mintea lui etc.) Ajuns la maturitate Si: matur. 12 (Fig; d. om) Cu experiență. 13 (Îe) A fi ~ la os A fi bătrân. 14 (Fig; îae) A fi trecut prin multe. 15 (Fig; d. om și acțiunile lui) Care e gata, bun de... 16 (Fig; d. porci puși la îngrășat) Bun de tăiat. 17 (D. o rană, bubă etc.) Care a făcut puroi. 18 (D. om; îe) A ședea ca o bubă coaptă A fi gata să izbucnească. 19 (Fig; d. om; îe) A fi bubă coaptă A fi supărăcios, pus pe ceartă. 20 (Îe) A umbla cu (sau pe lângă) cineva ca cu (sau ca pe lângă) o bubă coaptă A se purta cu cineva cu grijă, pentru a nu-l supăra. 21 (Îae) A menaja. 22 (Îe) (A fi) bolnav ~ (A fi) foarte bolnav 23 (Îe) (A fi) răcit ~ sau ~ de răcit (A fi) foarte răcit. 24 (D. lemn, pânză etc.) Care este prea uscat sau putrezit din cauza soarelui.

COPT³, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților³ (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți³ (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte.

COPT², COAPTĂ, copți, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. ◊ Expr. Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. – Lat. coctus.

COPT¹ s. n. Faptul de a (se) coace. ◊ Expr. A da în copt = a începe sa se coacă, a se pârgui. – V. coace.

COPT¹ s. n. Faptul de a (se) coace. Se apropie coptul cireșelor. ◊ Expr. A da în copt = a) a începe să se coacă, a se pîrgui. Cînd holda începe să se îngălbenească, se zice că dă în copt, dă în pîrg. PAMFILE, A. R. 115. Vezi d-ta, colo departe, niște lanuri frumoase de grîu care dă în copt? CREANGĂ, P. 155; b) (despre o rană) a face puroi.

COPT², COAPTĂ, copți, coapte, adj. I. (în opoziție cu crud) 1. (Despre alimente nelichide) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mîncat. Pîine coaptă. ◊ Expr. (Familiar) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat, în orice caz. Împăratul... dete poruncă ca, mort-copt, să facă ce-o ști el și să-i aducă mere de aur. ISPIRESCU, U. 59. ♦ (Despre lemne) Prea uscat, vechi, răscopt. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare, la maturitate, sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mîncat. Pe dealuri, în coapte podgorii... Se-ngînă, departe, prigorii. CAZIMIR, L. U. 15. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Iarba coaptă strălucește, ea se clatină la vînt, Și-a ei umbră lin se mișcă în dungi negre pe pămînt. ALECSANDRI, O. 182. ◊ Expr. (Familiar) Pică de coaptă = e de necrezut! e culmea! Toate au fost cum au fost, dar asta pică de coaptă! CREANGĂ, P. 125. II. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de... ), potrivit (să... ), pregătit (pentru...). Condițiunile generale prielnice luptei cooperatiste erau coapte. SAHIA, U.R.S.S. 202. 2. (Despre oameni sau despre mintea lor) Matur, pe deplin dezvoltat. Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. 68. El e mare, căci e domn, Dar cît e de domn și mare Minte coaptă încă n-are! ALECSANDRI, P. P. 209. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și e gata să spargă.

COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte)

COPT coaptă (copți, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregătit pentru mâncare prin încălzirea în cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns în ultima fază de dezvoltare naturală; bun pentru consum. Măr ~. Cireșe coapte. ◊ Mort-~ în orice condiții; cu orice preț. 3) fig. (despre oameni) Care are suficientă experiență de viață; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu bună judecată; om serios. 4) (despre stări de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns în faza superioară de dezvoltare. 5) (despre abcese) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. /<lat. coctus

copt a. 1. gătit la cuptor; 2. fiert, prăjit: ou copt; 3. se zice despre roadele pământului gata de a fi culese sau mâncate: poame coapte; 4. gata de a se sparge: bubă coaptă; 5. fig. ajuns la deplină desvoltare (fizică sau morală): om copt, dela 30-60 de ani: minte coaptă, judecată solidă. ║ n. coacere: grâul începe a da în copt.

1) copt n., pl. urĭ. Coacere repetată la foc: coptu pîniĭ. Coacere repetată la soare: grîu începe a da în copt.

2) cópt, coáptă adj. (d. coc). Preparat la foc: pîne coaptă, oŭ copt, mere coapte. Matur, copt de soare: mere coapte. Fig. Maĭ înaintat în etate: om copt. Serios, solid: minte coaptă. Prăpădit de boală: e copt, săracu! Bubă coaptă, gata să se spargă. Fig. Om supărăcĭos: Ce bubă coaptă acest copil: plînge îndată!

COACE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. Intranz. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Lat. pop. cocere (= coquere).

acoace¹ v vz coace

coace [At: (a. 1560) CUV. D. BĂTR. I, 10 /II / Pzi: coc / E: ml cocere] 1-2 vtr A (se) supune un aliment acțiunii căldurii (în cuptor) pentru a-l face bun de mâncat. 3 vt (Trs) A prăji alimente date prin pesmet. 4-5 (Îe) A i-o ~ sau, înv, a-i ~ turta A pregăti cuiva o neplăcere sau pieirea. 6 (Îae) A încerca să-i facă rău cuiva. 7 (Îae) A-i întinde cuiva o cursă. 8 (Înv; îe) A " pe cineva A pândi pe cineva pentru a se răzbuna. 9 (Înv; îe) A ~ pe cineva la inimă A dori răul cuiva. 10 (Înv; îe) A aștepta (sau a lăsa) până se ~ pietroiul A nu mai rămâne nici o speranță. 11 vta (Înv; îe) A mai gusta până s-o ~ A avea răbdare. 12 vr (D. alimente) A deveni bun de mâncat sub acțiunea căldurii (din cuptor). 13 vr (D. fructe, plante etc.) A ajunge la maturitate (devenind bun de mâncat) sub acțiunea soarelui. 14 vr (D. plante) A ajunge să aibă sămânța formată. 15 vr (Îrg; îe) Se ~-pălește A se pârgui. 16 vt (C.i. soarele sau căldura) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate. 17 vr (Fig; d. oameni) A se maturiza. 18 vr (Fig; d. oameni) A se forma din punct de vedere intelectual, psihic etc. 19 vr (Fig; d. oameni) A îmbătrâni. 20 vr (Fig; d. ființe) A se înnăbuși de căldură. 21-22 vtr (D. bube, inflamații, pex, d. părți ale corpului) A (se) face puroi. 23-24 vtr (D. cărămidă) A (se) arde. 25-26 vtr (D. tort) A (se) opări. 27 vt (C.i. focul) A arde ceva. 28 vt (Fig; c.i. senzații) A chinui. 29 vta (Fig) A plănui (în mod răuvoitor). 30 vt (Pex; fig) A urzi. 31 vr (Îrg; d. gândaci) A ajunge la maturitate. 32 vr (îrg; d. porci) A se îngrășa peste măsură. 33 vi (Reg) A dormi foarte mult. 34 vr (D. oameni) A lenevi la soare. 35 vr (D. sâni) A se inflama în lipsa alăptării. 36 vr (Îvp; d. oi) A se îmbolnăvi de plămâni. 37 vr (D. materiale) A se deteriora sub acțiunea soarelui, a timpului, intemperiilor etc.

coptă sf [At: LB / V: coftă / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Gaură făcută de apă în țărmul râurilor, lacurilor unde se retrage șarpele, racul sau păstrăvul. 2 Scobitură de pe un mormânt. 3 (Îf coftă) Scobitură.

COACE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

COACE, coc, vb. III. I. Tranz. 1. A supune un lucru comestibil la acțiunea căldurii în cuptor (sau în țest, pe jar, în spuză), spre a-l face bun de mîncat. V. frige, prăji. Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P, 111. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Expr. Ai-o coace sau a-i coace (cuiva) turta = a-i pune cuiva gînd rău; a-i întinde o cursă. Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. ♦ Refl. (Despre lucruri de mîncat) A se face bun de mîncat prin acțiunea căldurii din cuptor (sau din țest, din spuză). Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete) A arde, a chinui. Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. 3. Fig. A pune ceva la cale, a urzi. Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. ♦ (Rar, despre oameni) A pîndi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sîmbetele. Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. II. Refl. 1. (Despre fructe, semințe și plante) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii continue a soarelui; a ajunge să fie bun de mîncat; (despre flori, iarbă, fin) a ajunge să aibă sămînța formată. Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. ◊ Fig. Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. ◊ Expr. Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pîrguiește. La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. ♦ Tranz. (Subiectul este soarele sau căldura; cu privire la plante sau la fructele lor) A face să ajungă la maturitate, să fie bun de mîncat, să dea sămînță. Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. ◊ Fig. Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. ◊ (Rar, subiectul este pomul) Nalt e mărul pin’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. 2. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi, a fi-gata să spargă. Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. ◊ Intranz. Îmi coace un deget. 3. Fig. A căpăta, prin dezvoltare, forma definitivă, a ajunge la maturitate. Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. 4. Fig. A ajunge la anii maturității, a se maturiza, a-i veni mintea la cap. E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. 5. A se încinge de căldură, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13.

A COACE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acțiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a țese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neașteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

A SE COACE mă coc intranz. 1) (despre plante, fructe, semințe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre ființe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere

coace v. 1. a găti la foc de ale mâncărli sau altele: a coace pâine; 2. a fierbe sau prăji: a coace un ou, un măr; 3. a pârgui: soarele coace porumbul; 4. a face puroiu, a sparge (de o bubă): a o coace cuiva, a-i plăti cu aceeaș monedă. [Lat. COQUERE].

Copți m. pl. numele creștinilor din Egipt.

1) coáce, V. coc 2.

2) coc, copt, a coáce v. tr. (lat. cóquere [din pŏquere], pop. cŏcere, rudă cu vgr. pépto, germ. backen, vsl. pešti-pekon; it. cuócere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucină, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, cocĭ, coace, coacem, coacețĭ, coc; să coacă; să coacem, să coacețĭ; copseĭ, copseșĭ, coapse, coapserăm, coapserățĭ, coapseră; copsesem). Prepar unele mîncărĭ la foc: a coace pîne, plăcintă, mere, castane. Aduc în stare matură, vorbind de fructe: soarele coace grînele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroĭ. Ĭ-o coc eŭ, îĭ prepar (clocesc) eŭ ceva, am să mă răzbun. V. refl. Devin copt: pînea s’a copt (la foc), grîu s’a copt (la soare). M’am copt de căldură, am suferit mare căldură. Buba s’a copt, a ajuns aproape să se spargă, s’a spart.

copt³ (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. coptă, pl. copte

+copt² adj. m., pl. copți; f. coaptă, pl. coapte

copt¹ (acțiune) s. n., pl. copturi

copt¹ (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. coptă, pl. copte

copt² (acțiune) s. n., pl. copturi

copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. coptă, g.-d. art. coptei, pl. copte

copt (acțiunea) s. n., pl. copturi

coace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 2 sg. coci, 3 sg. coace, imperf. 1 coceam, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm, m.m.c.p. 1 pl. copseserăm; conj. prez. 1 sg. să coc, 3 să coacă; ger. cocând; part. copt corectat(ă)

coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei

coace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm; conj. prez. 3 să coacă; imper. 2 sg. coace; ger. cocând; part. copt

*coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei

coace vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coacă; imper. 2 sg. coace; ger. cocând; part. copt

COPT adj. v. matur.

copt adj. v. MATUR.

Copt ≠ crud, necopt, verde

COACE vb. v. fierbe, maturiza.

COACE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

coace vb. v. FIERBE. MATURIZA.

COACE vb. 1. a se încinge, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

coace (coc, copt), vb. – 1. A supune un aliment la acțiunea căldurii. – 2. A găti înăbușit. – 3. A fierbe puțin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porțelan etc.). – 6. Despre fructe și plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamații, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenușă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Pușcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur”. – Der. cocător, s. m. (ajutor de brutar); cocător, s. n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s. n. (maturitate; acțiunea de a coace); cocăt, s. n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s. n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamație), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere și *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor.

COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane).

COPTĂ s. f. (< fr. copte): fază a limbii egiptene vorbite, derivată din vechea egipteană, folosită de masele populare indigene ale Egiptului, începând cu secolul al III-lea e. n., după instaurarea creștinismului. C. a fost notată cu alfabet grecesc. Începând cu secolul al VII-lea e. n., a început concurența dintre ea și arabă, pierzând mereu teren în fața acesteia și folosindu-se doar ca limbă a cultului creștin până în secolul al XVII-lea, când devine limbă moartă.

COPT², -Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților² (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară).

a le da coapte expr. (intl.) 1. a comunica vești proaste. 2. a fi informator. 3. a spune adevărul (anchetatorilor).

mort copt expr. cu orice preț, neapărat; obligatoriu.

vorbe coapte expr. (intl.) 1. vești, noutăți. 2. trădare, delațiune.