COPIL subst, 1. – vlah Serbia, sec. al XIV-lea (DR IV¹); -ul diac 1641, (Cat mold II) – escu, Fronie (Î Div); -ul t. (Drăg). Miu Cobiu zis și Copilul, fie prin etim, pop., fie ca amintire a funcției vechi „copil de casă” (paj la curtea domnească), unde se afla, ca paharnic, sora sa Caplea (G. Dem). 2. Copiloniul t. (Drăg). V. și DEAT.