contrabas (< it. contrabasso; engl. doublebass; fr. contre basse; germ. Kontrabass), instrument cordofon cu arcuș din familia violinei* având, prin dimensiuni și registru (1), poziția instr. celui mai grav. A fost introdus în orch. simf. pe la începutul sec. 17, rolul lui în orch. și în muzica de cameră* fiind tot mai însemnat. Coardele c. sunt acordate în cvarte perfecte: mi și la din contraoctavă*, re și sol din octava mare. Cu câteva decenii în urmă s-a recurs în orch. la c. cu cinci coarde pentru lărgirea registrului grav la instr. (do din contraoctavă). Notele se scriu în cheia* fa iar la registrul acut în cheia sol, cu o octavă mai sus față de cum sună ele în realitate. Instrumentistul cântă la c. ținându-l în față, stând pe un scaun înalt sau în picioare. Procedeele tehnice sunt similare cu cele folosite la celelalte instr. cu coarde și arcuș.