Definiția cu ID-ul 48800:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTINGENȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.