CONSÚM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din producție pentru satisfacerea nevoilor producției și ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau mărfuri) de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare care intră în proporții mari în consumul individual al oamenilor și prin a căror folosire nu rezultă produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÚM ~uri n. 1) Folosire a produselor naturale sau industriale. 2) Cantitate de materiale, alimente, materii prime, energie etc. consumate în procesul de satisfacere a necesităților umane sau economice. Mărfuri de larg ~. /v. a consuma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÚM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale; societate de consum = termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumată într-o lucrare tehnică ori pentru funcționarea unei mașini sau a unei instalații. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÚM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcționarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operații etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate. (< germ. Konsum/verein/)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSÚM s. 1. v. consumare. 2. cheltuială, cheltuire. (~ de energie.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consúm s. n., pl. consúmuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*1) consúm n., pl. urĭ (it. consumo = consumazione). Consumare, uzare, întrebuințare. Băcănie maĭ deosebită (în care se consumă și aperitive). Cooperativă de consum, asociațiune care vinde maĭ ales coloniale ș. a. și acordă un dividend membrilor care aŭ înființat-o.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*3) consúm, a -á v. tr. (fr. consommer [V. consum 1] și consumer, d. lat. consúmere, a consuma mîncînd, pin [!] uz orĭ pe cale chimică). Mănînc (maĭ ales în localurĭ publice): a consuma o prăjitură. Trec, întrebuințez: a consuma multă apă, lemne, săpun, petrol, energie electrică. Cheltuĭesc, risipesc: șĭ-a consumat averea pin lux. Nimicesc pe cale chimică: focu a consumat coliba. Fig. Boala, doru l-a consumat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*2) consúm, a -á v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt [!] infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONSUMÁ1 consúm tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuința în procesul de consum; a folosi pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuința în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârși. /<fr. consommer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONSUMÁ2 consúmă tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. consumer, lat. consumere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CONSUMÁ mă consúm intranz. (despre persoane) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfârși; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Și-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUMÁ vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A consuma ≠ a produce
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A consuma ≠ a distona
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consumá (consúm, consumát), vb. – 1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. consommer și consumer. – Der. consum, s. n., din germ. Konsum (-Verein).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consumá (a întrebuința,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consúm, 3 sg. și pl. consúmă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
societáte de consúm sint.s. 1974 Tip de societate în care sistemul economic împinge la consum și creează nevoi în sectoarele care îi sunt profitabile v. hippy, marketing (din fr. société de consommation)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUM SPECIFIC cantitatea de propergol consumat în unitatea de timp de către un motor cu reacție pentru a dezvolta o forță de tracțiune (v.) de 1N.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink