COOPERATIVĂ, cooperative, s. f. 1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători agricoli, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. ◊ (În trecut) Cooperativă agricolă de producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției. Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun. 2. (În trecut; concr.) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de producție. – Din fr. coopérative.

cooperativă sf [At: D. STĂNOIU, C. I, 25 / V: (nrc) comp- / Pl: ~ve / E: fr coopérative] 1 Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea și desfacerea în comun a unor produse sau pentru acordarea de credite și prestarea unor servicii. 2 (Iuz; îs) ~ agricolă de producție Unitate economică socialistă, realizată prin asocierea țăranilor, bazată pe proprietatea comună asupra producției și a mijloacelor de producție. 3 (Îs) ~ meșteșugărească Unitate economică autonomă, formată prin asocierea de bunăvoie a unui grup de meseriași, cu scopul de a lucra în comun cu mijloace care intră în proprietate comună Si: cooperație (3). 4 (Ccr) Magazin de desfacere al unei cooperative (3).

COOPERATIVĂ, cooperative, s. f. 1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. ◊ (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției. Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun. 2. (Concr.) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de producție. – Din fr. coopérative

COOPERATIVĂ, cooperative, s. f. 1. Formă de organizare a cooperației. Cooperativele trebuie să asigure permanenta și strînsa legătură a partidului și clasei muncitoare cu masele țărănimii și să ușureze țărănimii muncitoare drumul spre socialism. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 306. Organizațiile de bază de la sate au datoria să strîngă legătura cu masele, să țină seama de părerile țăranilor muncitori despre activitatea cooperativei, să cunoască nevoile și să asculte criticile și propunerile țăranilor, muncitori spre a lua grabnic măsurile necesare îmbunătățirii muncii cooperativei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697. ◊ Cooperativă de consum (sau de aprovizionare și desfacere) = cooperativă care achiziționează și desface o serie de produse (de larg consum). Cooperativele de consum, de aprovizionare și desfacere au rolul să organizeze schimbul de produse între țărănimea muncitoare și industria socialistă, ușurînd industriei socialiste atragerea pe făgașul socialismului a micilor gospodării țărănești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 307. Cooperativele de aprovizionare și desfacere sînt un mijloc puternic în lupta împotriva speculei chiaburilor și a altor elemente capitaliste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2699. Cooperativă de producție = cooperativă care produce o serie de bunuri (agricole sau de industrie ușoară). Cooperativă meșteșugărească = cooperativă de producție care fabrică sau prelucrează o serie de bunuri de industrie ușoară. Cooperativele meșteșugărești vor deservi piața internă de la orașe și sate, vor ajuta industriei socialiste fabricînd și prelucrînd semifabricate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 309. 2. (Concretizat) Magazin de desfacere a unei organizații cooperatiste de consum sau de producție. Sfaturile populare trebuie să vegheze la o justă repartiție a mărfurilor industriale la sate în vederea bunei aprovizionări a cooperativelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2835.

COOPERATIVĂ s.f. 1. (Ec.) Formă de organizare în sistemul cooperatist; (în trecut) cooperativă agricolă de producție = organizație economică în care țăranii își aduceau în proprietatea cooperatistă pămîntul și mijloacele principale de producție, munca fiind organizată în comun. 2. (Concr.; în trecut) Magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfăceau diferite produse. [< fr. coopérative, it. cooperativa].

COOPERATIVĂ s. f. 1. organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane care concentrează mijloace de producție și forțe de muncă pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite, prestarea de servicii. 2. magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfac diferite produse. (< fr. coopérative)

COOPERATIVĂ ~e f. 1) Unitate economică constituită prin asocierea, pe baza liberului consimțământ, a unui grup de meseriași, mici producători etc. pentru producerea, cumpărarea sau desfacerea în comun a unor produse, pentru prestarea unor servicii etc. 2) înv. Unitate comercială în care mărfurile se păstrează, se expun și se vând direct consumatorilor; magazin. [Sil. co-o-] /<fr. cooperative

cooperativă f. societate cooperativă.

cooperativă s. f., g.-d. art. cooperativei; pl. cooperative

cooperativă s. f., g.-d. art. cooperativei; pl. cooperative

cooperativă s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. cooperativei; pl. cooperative

cooperativă (o-o)

COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE s. (ieșit din uz) colectivă. (Lucra într-o ~.)

Cooperativă s. f. sg. (peior.) presupusă alianță între echipe de fotbal participante la campionatul național, bănuite că ar aranja între ele rezultatele unor meciuri.

Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

Cooperativa Ochiul și Timpanul expr. (iron.) Securitatea, poliția politică a regimului comunist.