CONSTANTIN împărat roman, lat. Constantinus. I. A 1. Constantin/escu, Gh., 1759 (Băl V). 2. -ață log. (Sur XII), cu suf.-eață. 3. Fără n; în genere n se suprimă pînă la jumătatea sec. XIX, cînd reapare ca formă cultă: Constantin (Syn); pren. (Sd XXXI 34); olt. (Sur VI); -ești s.; -aș, T. (Buc); -ache, Caracaș. 4. + suf. blg. -ciu: Constantinciu, (Bîr I); cf. Costandinciu Fiștovanul („din Șiștov”) (Bîr II 349). B. Cu nt > nd (sub infl. fon. grecești, ca Andone < Antone); 1. Costandin, frecv. (Sd XV 210, 216); -a f. ar (Fărș); -a mona. (P²); -ești s. (IO 21). 2. Costandinița, b. nepot Milescului (RI XIII 375). 3. Cu afer. Tandin ipoc. act; Andin, ban † 1523 (PGov 14) sau < Antim I 5. II. Divizat Costan – Tin sau Costan – Din. 1. Costan (Moț; Met 96; Hur 72; CL; Ard; Mar; Paș; Vr C 200; RA II 418; Șez) etc.; – Grasul (Mz PI I 65); Costana f. (AO XII 46). Această formă, frecventă, va fi contribuit la popularizarea numelui Stan, socotit ca o scurtare a ei. 2. Prin căderea lui n final: Costa b., frecv. (Ard I 271; Tec I; Mar; M mar; Met 15; Ant Ar); Costă f. ar. (Fărș). 3. + -ac: *Costac; -ea, O., act.; Costăcan, Iancul, mold. 1666 (RI VI 77). 4. + suf. grec -ache: Costache, Veniamin mitr.; frecv. ca prenume în sec. XIX-XX; Costăchiță, act.; < Stăchiță, olt. (AO XXI 162); dar Tăchiță < Tache < Mitache < Dumitru; Costăchel și Costăchescu fam. actuale. 5. + -ar: Costariu (Moț). 6. + -aș: Costaș, olt. (Sd V 406; D Cpol; + -aș -cu, (-co): Costașcu Turculeț (LM); Costașco Pancul (Sd V 226) etc. 7. Coste (Dm; Ștef; C Bog etc.); -a, frecv. (Dm; Xen III; Sd I 2 etc.); -an boier † 1523(P Gov 14); Costel, cca. 1400 (Giur 215); ard. 1771 (Paș); Costela t (Sur III); Cost/ei, -eni, -ești ss.; -escu. 8. Costoiu, munt. (Sc); Costoae (Moț). 9. Costi formă ar.; -an, munt. (Cat tc); -escu, Gr. (Fil). 10. Costiul (17 A I 154, IV 148). 11. Costică, frecv. act., scurtat: Tică (Paș); Tică Costin (17 A III 182). Costici (Dm; C Ștef); Costic/ea (16 B III 40; DR II 697) ard.; -eni s. 13. Ticu < *Costicu, 1789 (Paș); Ticușul s. Vezi și Tic (Partea II-a). 14. Costilă (17 A IV 148). 15. Costiș/el; -or, ard. (Paș). 16. Costița (ib). 17. Costuc, Ig. Isp IV^I). 18. Costul (17 A IV 276); -eni s. 19. Costu + -in: Costin, frecv. mold. și ard. (Dm; C Ștef; Moț; Mar) etc. Miron Costin, cronicarul; Costinaș (Mar); Costina f. (Moț; Met 48; 16 A III 22 și 162; IV 289; 17 A IV 96; 17 B II 184; Cat mold II; P Gov 36); Costinca f., țig. (13 – 15 B 144); Costin/escu, -ia, -oiu, act. 20. Costîn (Mar); -a s. (Dm); -aș (Sd XI 77). Coincidență pentru formele § II, cf. dac. Costas. 21. Codin frecv., scurtat din Costandin, forma populară actuală; Codina f. (Buftea); Codinică popa, olt. (BCI XII 160), și prob., cu fon. olt.: Godinești, etim. Donat (AO XX 281) ca lat. Gaius< Caius; Codică rar. Dic/ă, -u și derivatele acestora provin din Todică < Teodor. B. TIN, partea finală de la Constantin: Tin/a, -ica f., frecv.; -ică răzeș (Bîr I). 2. Tinașco vătav (Sur XIV). Dar: Tincu, Tincea < Eftimie. C. DIN < Costandin: 1. Din frecv. dr. șl ar. (Ant Ar); Dina f. (P Bor 71 etc.), cf. și Dina biblic; Dinăuți s.; Dineață, Ioan, act. 2. Forma special olteană folosită și în Moldova, din sec. XV-XVII: Din/că, -cu, ultima luata și ca ipocoristic pt. C-tin, fiul cel mare al lui Constantin Brîncoveanu. Din/că b. (Olt); -ca f. (Ins 344; 17 A IV 119); -cani s.; -coniu, hațeg (Cand). 3. Din/cea (17 B 1201; Dm; Ard II 194); -cescu, act.; -ciul (CL). 4. Dincu (Tec I; Vr); -l (U6 B III 177; P³); -lescu, olt., act; -lești s.; -loiu, C. (Olt). 5. Dini/că: -cu, 1660 (C. Ut 1922, p. 410). 6. Diniță (P¹³). 7. Dinoci, S., act.; Dinoiu, olt. (Cand; Ocina); Dinuț, -ă, olt. (Cand 131). 8. Din/u, frecv.; -ică și -icu pren. și fam.; Dinul/escu; -ică (Cand 131) olt. 9. Dinuliu. Cf. formele balcanice: gr. Nτίνος (But), blg. Динко, alb. Dini (Weig) etc. III. Alte scurtări: 1. Custe, Cîrje (Sur I); Custandini ar. (Ant Ar); Standin (P Bor 4). 2. Tandin (Sc); Tand (M Mar); acesta folosit și în expresia: „Tanda și Manda” 3. Compuse: ar. Costa-Foru; Costa-Petre (IO 68). 4. Cu sincopa lui s, probabil: a) Cota, ar. (Ant Ar); Cotan, I., diac (Isp I^I); – Gl., 1691 (BCI VII 10); Cotănic, R. (Isp IV¹). Cf. și blg. Кота, Коте (Weig). b) Prob. Cotela diac (Sur II); Cotelin (ib); Cotelea t. (Isp I¹). c) Cotin, V. (Isp IV¹); -a t. (Sur II); -ici, N.(Isp. IV¹); Cotenciu, olt. (Gand 130). d) *Cotean: Coteanescul, Oprea, vătaf de Cotenești (Muscel) stăpîn al muntelui Coteanul (RI VII 177); Cotenescu fam. (Muscel); -ești s. Coincidențe: Cotus, Cotys, Cotelas, regii traci. IV. Forme sîrbo-bulg. 1. Cocea, 1766 < blg. Коча < Konstantinus (Weig), sau subst. coc + suf. -ea (etim. I. Iordan); v. Coce (Partea II-a) 2. Coța, 1788, ard. (Paș) < blg. -srb. Коца < Konstantinus (Weig. și Maretić, Rad. 82). 3. Conea, ard., 1633 (Paș). cf. sr. cr. Konja (etim Pașca) sau scurtat din < subst. coconea. 4. Coie, Coica, boieri munteni din sec. XV (Rel) < srb.-cr. Kojo, Kojka (v. și Goia (Partea II-a). 5. Colan, N. (17 B III; – I. (Cîmp); – ard. (Ț-Rom 366), <srb.-cr. Kole, Kolan < Konstantinus (Rad vol. 82 pp. 90, 98).