CONFIGURAȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. Configurația unui teren. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași categorie. Configurația planetară. ▭ Care au fost urmările războiului asupra configurației lumii capitaliste? Lanțul imperialist s-a rupt în punctul său cel mai slab și a luat ființă, pe a șasea parte a globului, primul stat socialist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 11/2. – Pronunțat: -ți-e.