CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.