Definiția cu ID-ul 440760:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
condac (condace), s. n. – Imn, cînt bisericesc. – Mr. cundache. Ngr. ϰοντάϰιον, de la ϰόντος „scurt”, în parte prin intermediul sl. kondakŭ (Vasmer, Gr., 81). Sec. XVII.