CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHERÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concheránt adj. m., pl. concheránți; f. sg. concherántă, pl. concheránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink