11 definiții pentru cuceritor (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. S. m. și f. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Adj. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.
CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ◊ (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. ◊ (Adverbial) [își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCERITOR1 ~i m. 1) Persoană (țară, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) Persoană care a reușit să câștige dragostea unei persoane de sex opus. /a cuceri + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuceritor m. 1. cel ce face mari cuceriri (ca Alexandru, Anibal); 2. fig. cuceritori de inimi AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuceritór, -oáre adj. și s. Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuceritor s. m., adj. m., pl. cuceritori; f. sg. și pl. cuceritoare, g.-d. sg. art. cuceritoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUCERITOR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.) 2. adj. v. încântător. 3. adj. v. irezistibil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCERITOR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.) 2. adj. captivant, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 3. adj. irezistibil. (Un zîmbet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cuceritor, cuceritorisubstantiv masculin cuceritoare, cuceritoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. DLRLC
-
- 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Cuceri + sufix -tor. DEX '98 DEX '09