CONCASOR, concasoare, s. n. Mașină de sfărîmat materiale dure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care e folosită în industriile extractive sau de prelucrare. Concasorul cu ciocanul lui puternic sfărîma pietrele de pirită, umplînd curtea cu huruitul lui înfundat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167-168, 6/1. Un nor de praf alb învăluie tot timpul concasorul, acoperind cu un strat gros fața, mîinile și hainele oamenilor. BOGZA, C. O. 182.