2 definiții pentru conativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONATIV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voință; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conativ adj. m., pl. conativi; f. sg. conativă, pl. conative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conativ
conativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conativ, conativăadjectiv
- 1. Referitor la activitate, la procesele de voință. MDN '00sinonime: volitiv
- 2. (Despre forme verbale) Care exprimă ideea de efort. MDN '00
etimologie:
- conatif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.