12 definiții pentru volitiv
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOLITIV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif.
VOLITIV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
volitiv, ~ă a [At: CONTA, O. F. 43 / Pl: ~i, ~e / E: fr volitif] 1-2 Volițional (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volitiv, -ă adj. Volițional. Fenomenul volitiv e o depășire a plăcerii (RALEA). • pl. -i, -e. /<fr. volitif.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOLITIV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOLITIV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOLITIV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VOLITIV ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; propriu voinței; volițional. /<fr. volitif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
volitiv adj. m., pl. volitivi; f. volitivă, pl. volitive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
volitiv adj. m., pl. volitivi; f. volitivă, pl. volitive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
volitiv adj. m., pl. volitivi; f. sg. volitivă, pl. volitive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOLITIV adj. (PSIH.) volițional. (Manifestare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VOLITIV adj. volițional. (Manifestare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
volitiv, volitivăadjectiv
- 1. Care ține de voință; determinat de voință; propriu voinței. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEXsinonime: volițional
etimologie:
- volitif DEX '09 DEX '98 DN