computer s. n., s. m. Aparat electronic dotat cu memorie și cu mijloace multiple de tratare a informațiilor ◊ „Aceste aspecte ale muncii care nu țin de creație pot fi încredințate computerelor.” I.B. 5 XI 70 p. 2. ◊ „Suntem informați că a sosit și petrolierul «Dacia». Motiv să continuăm prezentarea altor caracteristici ale acestor giganți românești care circulă pe mările lumii: au o capacitate de 87000 tdw; sunt înzestrați cu computeri care rezolvă, în numai 15 secunde, complicate procedee de navigație sau de încărcare-descărcare.” Sc. 5 XI 74 p. 2. ◊ „Computerul stabilește instantaneu speciile de arbori și rezervele de lemn din parcele.” Sc. 20 III 75 p. 6. ◊ „La ora indicată în program, computerul-«operator» pune în funcțiune aparatul de proiecție.” Sc. 17 X 76 p. 6. ◊ „Canada manifestă interes pentru o nouă realizare a specialiștilor canadieni: un computer-robot care măsoară puterea și rezistența mușchilor.” R.l. 4 VII 85 p. 6; v. și Sc. 24 IV 74 p. 8, 14 II 75 p. 4, 15 II 75 p. 6; v. și cameră de scintilație, microprelucrător, ordinator [pl. computere și computeri; pron. compiutăr] (din engl. computer; DHLF 1950, DMN 1966; Th. Hristea în LR 3/72 p. 19495 – atestări din 1968; O. p. 40; DEX, DN3)