compozit, ~ă [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin ~ (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 sf (Lpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 sf (Șls) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.