comoară (comori), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik.