COMISAR¹, comisari, s. m. 1. (În orînduirea capitalistă; uneori determinat prin «de poliție») Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. Nu ești însărcinat cu liniștea și cu siguranța publică? Nu ești un mădular al poliției? Nu ești comisar? ALECSANDRI, T. I 69. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească (= alunge) din oraș. NEGRUZZI, S. I 281. ◊ (În timpul dictaturii monarhice) Comisar regal= procuror la consiliul de război. 2. (Învechit) Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale sau importante; mandatar. Comisarul expoziției. ▭ împăratul va trimite, comisarii săi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 271.