opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).

COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).

comenduire sf [At: CARAGIALE, M. 288 / V: ~măn~ / Pl: ~ri / E: comendui] (Înv) 1 Comanda unei armate. 2 Sediul unei comenduiri (1). 3 Personalul unei comenduiri (1). 4 Sediul împreună cu personalul comenduirii (1). 5 Comandament militar. 6 (Îs) ~a pieții Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraș.

COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Comandament militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o garnizoană, într-o unitate militară sau în cadrul unui dispozitiv de luptă. Din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat. CARAGIALE, M. 287. ♦ (Concretizat) Localul în care se află un asemenea comandament. Comenduirea pieței.

COMENDUIRE ~i f. Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii și disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. [Sil. -du-i-] /v. a comendui (a comanda)

comenduíre, V. comănduire.

comănduire sf vz comenduire

*comănduíre și comenduíre f. Comandamentu pĭețeĭ militare (poliția militară). Localu acestuĭ comandament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri

comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri

comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comendui vb. IV (înv.) a comanda.

Intrare: comenduire
comenduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comenduire
  • comenduirea
plural
  • comenduiri
  • comenduirile
genitiv-dativ singular
  • comenduiri
  • comenduirii
plural
  • comenduiri
  • comenduirilor
vocativ singular —
plural —
comănduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comănduire
  • comănduirea
plural
  • comănduiri
  • comănduirile
genitiv-dativ singular
  • comănduiri
  • comănduirii
plural
  • comănduiri
  • comănduirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: comendui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comendui
  • comenduire
  • comenduit
  • comenduitu‑
  • comenduind
  • comenduindu‑
 singular plural
  • comenduiește
  • comenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comenduiesc
 (să)
  • comenduiesc
  • comenduiam
  • comenduii
  • comenduisem
a II-a (tu)
  • comenduiești
 (să)
  • comenduiești
  • comenduiai
  • comenduiși
  • comenduiseși
a III-a (el, ea)
  • comenduiește
 (să)
  • comenduiască
  • comenduia
  • comendui
  • comenduise
plural I (noi)
  • comenduim
 (să)
  • comenduim
  • comenduiam
  • comenduirăm
  • comenduiserăm
  • comenduisem
a II-a (voi)
  • comenduiți
 (să)
  • comenduiți
  • comenduiați
  • comenduirăți
  • comenduiserăți
  • comenduiseți
a III-a (ei, ele)
  • comenduiesc
 (să)
  • comenduiască
  • comenduiau
  • comenduiră
  • comenduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comenduire, comenduirisubstantiv feminin

  • 1. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat. CARAGIALE, M. 287. DLRLC
    • 1.1. Local în care își are sediul un asemenea organ militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Comenduirea pieței. DLRLC
etimologie:
  • comendui (ieșit din uz „a comanda” din comendie din limba poloneză komenda). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.