2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comenduire sf [At: CARAGIALE, M. 288 / V: ~măn~ / Pl: ~ri / E: comendui] (Înv) 1 Comanda unei armate. 2 Sediul unei comenduiri (1). 3 Personalul unei comenduiri (1). 4 Sediul împreună cu personalul comenduirii (1). 5 Comandament militar. 6 (Îs) ~a pieții Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Comandament militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o garnizoană, într-o unitate militară sau în cadrul unui dispozitiv de luptă. Din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat. CARAGIALE, M. 287. ♦ (Concretizat) Localul în care se află un asemenea comandament. Comenduirea pieței.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMENDUIRE ~i f. Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii și disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. [Sil. -du-i-] /v. a comendui (a comanda)
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comenduíre, V. comănduire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comănduire sf vz comenduire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comănduíre și comenduíre f. Comandamentu pĭețeĭ militare (poliția militară). Localu acestuĭ comandament.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comenduire s. f., g.-d. art. comenduirii; pl. comenduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comendui vb. IV (înv.) a comanda.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
comenduire, comenduirisubstantiv feminin
- 1. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat. CARAGIALE, M. 287. DLRLC
- 1.1. Local în care își are sediul un asemenea organ militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Comenduirea pieței. DLRLC
-
-
etimologie:
- comendui (ieșit din uz „a comanda” din comendie din limba poloneză komenda). DEX '09 DEX '98