COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMENDUÍRE ~i f. Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii și disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. [Sil. -du-i-] /v. a comendui (a comanda)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comenduíre s. f., g.-d. art. comenduírii; pl. comenduíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comenduíre, V. comănduire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*comănduíre și comenduíre f. Comandamentu pĭețeĭ militare (poliția militară). Localu acestuĭ comandament.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink