COMARNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stînă; umbrar pentru ciobani. În staul erau cîteva mii de oi, iar în comarnic vreo 12 păcurari. RETEGANUL, P. IV 15. 2. Adăpost la stînă care servește la păstrarea și uscarea cașului; celar. I-au luat baciului tot cașul din comarnic și dumilor voastre nu v-am putut aduce nimic. SADOVEANU, N. P. 167. 3. Poliță, scîndură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. Așeza pe comarnic, ca să se svînteze, un caș rotund și mare. HOGAȘ, M. N. 190. Cu baciu-n preajma stînii Mai cerca-ne-om în puteri, Spre-a vădi care-i mai harnic De pus cașii pe comarnic? COȘBUC, P. II 171.