COMANDAMENT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei mari unități militare. Ordinul primit de la comandament arăta limpede că materialul de război trebuie cruțat. CAMILAR, N. 1 242. ♦ Loc unde este instalat organul de conducere al unei mari unități militare. Sentinela de la comandament. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă.(Jur., în expr.) Comandamentul prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somînd pe debitor să plătească datoria, sub sancțiunea scoaterii în vînzare a imobilului acestuia.