comandament sn [At: MON. OF. (1907) 22 / Pl: ~e / E: fr commandement] 1 Comandă. 2 Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. 3 (Îs) ~ suprem Cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. 4 Loc unde este instalat comandamentul suprem. 5 (Înv; îs) ~ (prealabil) Act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. 6 (Fig) Sentință. 7 (Fig) Precept. 8 (Lpl) Scop.