COLIVAR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.