2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLBUIT, -Ă adj. v. colbăit.

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.

COLBUI vb. IV v. colbăi.

colbăi [At: COSTINESCU / Pl: ~esc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.

colbăit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1012 / Pl: ~iți, ~e / E: colbăi] 1 (Reg) Prăfuit. 2 (Pex) Murdar.

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Mold., Transilv.) Plin de praf, acoperit de praf;. prăfuit. Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. – Variantă: colbuit, -ă (GALACTION, O. I 260, COȘBUC, P. I 130) adj.

COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.

A COLBĂI ~iesc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi

A SE COLBĂI mă ~iesc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi

colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, 3 sg. colbăiește, imperf. 1 colbăiam; conj. prez. 1 sg. să colbăiesc, 3 să colbăiască

colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 să colbăiască

colbăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiască

colbăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, conj. colbăiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLBĂIT adj. v. prăfos, prăfuit.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colbuit, -ă, colbuiți, -te, (colbăit), adj. – (reg.) Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar, 1980: 112). – Din colbui.

colbuit, -ă, (colbăit), adj. – Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar 1980: 112). – Din colbui + -it.

colbăi, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).

colbăi, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.

Intrare: colbăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbăi
  • colbăire
  • colbăit
  • colbăitu‑
  • colbăind
  • colbăindu‑
singular plural
  • colbăiește
  • colbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăiesc
(să)
  • colbăiesc
  • colbăiam
  • colbăii
  • colbăisem
a II-a (tu)
  • colbăiești
(să)
  • colbăiești
  • colbăiai
  • colbăiși
  • colbăiseși
a III-a (el, ea)
  • colbăiește
(să)
  • colbăiască
  • colbăia
  • colbăi
  • colbăise
plural I (noi)
  • colbăim
(să)
  • colbăim
  • colbăiam
  • colbăirăm
  • colbăiserăm
  • colbăisem
a II-a (voi)
  • colbăiți
(să)
  • colbăiți
  • colbăiați
  • colbăirăți
  • colbăiserăți
  • colbăiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăiesc
(să)
  • colbăiască
  • colbăiau
  • colbăi
  • colbăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbui
  • colbuire
  • colbuit
  • colbuitu‑
  • colbuind
  • colbuindu‑
singular plural
  • colbuiește
  • colbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbuiesc
(să)
  • colbuiesc
  • colbuiam
  • colbuii
  • colbuisem
a II-a (tu)
  • colbuiești
(să)
  • colbuiești
  • colbuiai
  • colbuiși
  • colbuiseși
a III-a (el, ea)
  • colbuiește
(să)
  • colbuiască
  • colbuia
  • colbui
  • colbuise
plural I (noi)
  • colbuim
(să)
  • colbuim
  • colbuiam
  • colbuirăm
  • colbuiserăm
  • colbuisem
a II-a (voi)
  • colbuiți
(să)
  • colbuiți
  • colbuiați
  • colbuirăți
  • colbuiserăți
  • colbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbuiesc
(să)
  • colbuiască
  • colbuiau
  • colbui
  • colbuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbări
  • colbărire
  • colbărit
  • colbăritu‑
  • colbărind
  • colbărindu‑
singular plural
  • colbărește
  • colbăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăresc
(să)
  • colbăresc
  • colbăream
  • colbării
  • colbărisem
a II-a (tu)
  • colbărești
(să)
  • colbărești
  • colbăreai
  • colbăriși
  • colbăriseși
a III-a (el, ea)
  • colbărește
(să)
  • colbărească
  • colbărea
  • colbări
  • colbărise
plural I (noi)
  • colbărim
(să)
  • colbărim
  • colbăream
  • colbărirăm
  • colbăriserăm
  • colbărisem
a II-a (voi)
  • colbăriți
(să)
  • colbăriți
  • colbăreați
  • colbărirăți
  • colbăriserăți
  • colbăriseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăresc
(să)
  • colbărească
  • colbăreau
  • colbări
  • colbăriseră
Intrare: colbăit
colbăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbăit
  • colbăitul
  • colbăitu‑
  • colbăi
  • colbăita
plural
  • colbăiți
  • colbăiții
  • colbăite
  • colbăitele
genitiv-dativ singular
  • colbăit
  • colbăitului
  • colbăite
  • colbăitei
plural
  • colbăiți
  • colbăiților
  • colbăite
  • colbăitelor
vocativ singular
plural
colbuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbuit
  • colbuitul
  • colbuitu‑
  • colbui
  • colbuita
plural
  • colbuiți
  • colbuiții
  • colbuite
  • colbuitele
genitiv-dativ singular
  • colbuit
  • colbuitului
  • colbuite
  • colbuitei
plural
  • colbuiți
  • colbuiților
  • colbuite
  • colbuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colbăi, colbăiescverb

  • 1. regional A (se) prăfui. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăfui
    • format_quote Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. DLRLC
  • 2. intranzitiv A face praf, a stârni praful. DLRLC
    • format_quote Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34. DLRLC
  • 3. tranzitiv A fuma, scoțând nori de fum. MDA2
    sinonime: fuma
etimologie:
  • Colb + sufix -ăi. MDA2 DEX '09 DEX '98

colbăit, colbăiadjectiv

  • 1. regional Prăfos, prăfuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. DLRLC
    • format_quote După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. DLRLC
etimologie:
  • vezi colbăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.