opțiuni
  • info

9 definiții pentru colbăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.) Prăfuit. [Var.: colbuit, -ă adj.] – V. colbăi.

colbăit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1012 / Pl: ~iți, ~e / E: colbăi] 1 (Reg) Prăfuit. 2 (Pex) Murdar.

COLBĂIT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Mold., Transilv.) Plin de praf, acoperit de praf;. prăfuit. Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. – Variantă: colbuit, -ă (GALACTION, O. I 260, COȘBUC, P. I 130) adj.

COLBUIT, -Ă adj. v. colbăit.

colbuit, ~ă a vz colbăit corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLBĂIT adj. v. prăfos, prăfuit.

colbăit adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colbuit, -ă, colbuiți, -te, (colbăit), adj. – (reg.) Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar, 1980: 112). – Din colbui.

colbuit, -ă, (colbăit), adj. – Prăfuit: „Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere” (Calendar 1980: 112). – Din colbui + -it.

Intrare: colbăit
colbăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbăit
  • colbăitul
  • colbăitu‑
  • colbăită
  • colbăita
plural
  • colbăiți
  • colbăiții
  • colbăite
  • colbăitele
genitiv-dativ singular
  • colbăit
  • colbăitului
  • colbăite
  • colbăitei
plural
  • colbăiți
  • colbăiților
  • colbăite
  • colbăitelor
vocativ singular — —
plural — —
colbuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbuit
  • colbuitul
  • colbuitu‑
  • colbuită
  • colbuita
plural
  • colbuiți
  • colbuiții
  • colbuite
  • colbuitele
genitiv-dativ singular
  • colbuit
  • colbuitului
  • colbuite
  • colbuitei
plural
  • colbuiți
  • colbuiților
  • colbuite
  • colbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colbăit, colbăităadjectiv

  • 1. regional Prăfos, prăfuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăfos prăfuit
    • format_quote Căpitanul umplu așa, fără de veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepieptănată. HOGAȘ, H. 78. DLRLC
    • format_quote După cum vezi, îi cam colbăit, mititelul. CREANGĂ, P. 75. DLRLC
etimologie:
  • vezi colbăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.