Definiția cu ID-ul 440217:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
coită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita.