CODANĂ, codane, s. f. Fetișcană. O codană de vreo treisprezece-paisprezece ani, care se tot ițăia încoace și încolo prin mulțime, se agăță de poala sumanului lui Dima. CALAN, Z. R. 32. Doamna Rainu i-a zîmbit cu sfială, întocmai ca o codană de la Păstrăvem. SADOVEANU, N. F. 174. Zăreau jucîndu-se codanele limbute, adunate toate la un loc sau purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. ◊ (Adjectival) Mîndra mea-i fată codană, Jucăușă ca o mreană, Cu părul făcut cosiță, Lins ca solzii de lostriță. CORBEA, A. 31.