2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODAN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Pop., rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an.

codan, ~ă [At: RUSSO, S. 21 / V: coad~ sf / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -an] 1-2 smf, a (Animal) cu coada lungă Si: codat3 (1-2). 3 a Din coadă Si: codaș (2). 4 a (Nob) Final. 5 sm (Ent) Vierme care se face în slănina stricată Si: codat. 6 sm Diavol. 7 sf Fată intrată de curând în rândul fetelor mari, neieșită încă la horă, dar destul de mare ca să-și împletească părul în cozi, nu în cosițe, ca fetele mici Si: codancă (2). 8 sm Tânăr cioban. 9 sf (Bot, reg, îf coadană) Coada-cocoșului (Polyganatum latifolium).

CODAN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an.

CODAN, -Ă, codani, -e, adj. (Despre animale) Codat. Căci e vînatul cel domnesc La urși cu negre blane, La lupi ce-n fugă clănțănesc, La vulpile codane. ALECSANDRI, P. III 139. ◊ (Substantivat) Cumătră codană (= vulpea) fugea înapoi. SADOVEANU, P. M. 44. Numai Dinu Potop, înaintea tuturor își sîngeră codanul ( = calul codan), jucînd pe spinarea lui ca un stîlp negru. DELAVRANCEA, S. 203.

codan a. 1. la coadă, cel din urmă; 2. cu coada lungă: vânatul cel domnesc la vulpile codane AL.

codán, -ă adj. (d. coadă). Fam. Cu coada mare: vulpea codană. S. f. (din godană supt infl. luĭ codan). Fată care începe a intra în horă. V. godănacă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codan (pop., rar) adj. m., s. m., pl. codani; adj. f., s. f. coda, pl. codane

!codan (pop., rar) adj. m., pl. codani; f. codană, pl. codane

codan adj. m., s. m., pl. codani; f. sg. codană, pl. codane

Intrare: codan (adj.)
codan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codan
  • codanul
  • codanu‑
  • coda
  • codana
plural
  • codani
  • codanii
  • codane
  • codanele
genitiv-dativ singular
  • codan
  • codanului
  • codane
  • codanei
plural
  • codani
  • codanilor
  • codane
  • codanelor
vocativ singular
plural
Intrare: codan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codan
  • codanul
  • codanu‑
plural
  • codani
  • codanii
genitiv-dativ singular
  • codan
  • codanului
plural
  • codani
  • codanilor
vocativ singular
  • codanule
  • codane
plural
  • codanilor
coadană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codan, codaadjectiv

  • 1. popular rar (Despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). DEX '09 DLRLC
    sinonime: codat
    • format_quote Căci e vînatul cel domnesc La urși cu negre blane, La lupi ce-n fugă clănțănesc, La vulpile codane. ALECSANDRI, P. III 139. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cumătra codană (= vulpea) fugea înapoi. SADOVEANU, P. M. 44. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Numai Dinu Potop, înaintea tuturor își sîngeră codanul ( = calul codan), jucînd pe spinarea lui ca un stîlp negru. DELAVRANCEA, S. 203. DLRLC
etimologie:
  • Coadă + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.