COCOSTÎRC, cocostîrci, s. m. (Mold., Transilv.) Barză. Cocostîrcul s-a sculat cu noaptea în cap. A intrat în baltă. GÎRLEANU, L. 16. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc. CREANGĂ, P. 246. Iar pe lanul ce în soare se zvîntează fumegînd, Cocostîrcii cu largi pasuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, O. 176.