coarbă² sf [At: H III, 450 / Pl: ~be / E: ucr корба] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârtește. 3 (Îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănușă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă.