CLUCSĂ s.f. (ȚR, Trans. SV) Cursă. B: Teneta. Clupse. MARDARIE, 256. O păsărea se prinse în clucsă și plîngea. E, 1717, 173^r; cf. MARDARIE, 252; E 1717, 171^v. C: Îndată diavolul pusă o clucsă în drum. FL. D 1764, 46^v. Variante: clupsă (MARDARIE, 252, 256). Etimologie: bg. kluksa. Cf. săs. Klux. Cf. capcană, măiestrie, pruglă, sîlță, zăbroană.