clop sn [At: (a. 1818) FURDUI, ap. GCR II, 225 / V: (reg) colop, (înv) colap, cloapă sf / Pl: cloape, ~uri / E: mg kalap] 1 (Trs; Ban) Pălărie. 2 (Spc) Pălărie țărănească din fetru negru, cu calotă semisferică și boruri înguste. Si: (reg) clopar. 3 (Îf cloapă) Pălărie veche sau uzată. 4 (Reg) Căpățână conică de zahăr expusă spre vânzare. 5 (Reg) Căpăcelul lămpii. 6 (Reg; îf colop) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.