Definiția cu ID-ul 1244636:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLONDIR s.n. (Mold., ȚR) Vas de sticlă cu gîtul scurt și strîmt. A: Răpia cine ce putea . . . cine sticle, cine clondire, cine păhare. IM 1754, 75v. B: Lagvica. Plosca. Clondir. MARDARIE, 169. Luînd Moisi jumătate de sînge, turnă în clondir. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82r; IM 1730, 106^{r]. Etimologie: ngr. klontiri. Cf. bg. krondir. Cf. c a n c i o l.